Povestea ce-mi aduce energie si cand am zero baterie

25.04.2017 | De Lorand Soares Szasz | Dezvoltare Personala si Profesionala


Salut,

De data asta nu-i Lorand la butoane.

El e pe scena, la Targu Jiu, cu seminarul gratuit pentru IMM-uri, pe care il sustine deja de 9 ani in Romania.

De data asta iti scrie Dacian, din echipa lui.

Si fac asta fara ca Lorand sa stie. 🙂

O sa citeasca mai tarziu.

De ce iti scriu acest mesaj?

Pentru ca vreau sa-ti spun despre o poveste care ma uimeste in fiecare zi.

E povestea pe care personal o vad de aproape 4 ani.

Si pe care nu o inteleg (oricat as procesa-o rational).

Este vorba despre entuziasmul si pasiunea lui Lorand.

Si daca nu stii inca despre ce e vorba…te invit sa-ti imaginezi:

3-4 zile pe saptamana pe drumurile tarii, cu sute sau chiar mii de kilometri in masina.

Orase diferite, vreme diferita, sali, hoteluri, oameni, probleme diferite.

Un seminar de 3 ore. 3 ore de dat din gura, stat in picioare, luciditate, energie ridicata, coerenta, exemple adaptate, raspuns la intrebari…

De cele mai multe ori, 3 ore x 2 ori pe zi. Plus cel putin alte 3 ore administrative.

Bun…apare intrebarea:

Cum, Dumnezeule? Cum?

Cum face asta de 9 ani incoace, saptamana de saptamana?

Cum poate sa spuna cu acelasi entuziasm acelasi continut, pe care noi, colegii, il stim deja pe de rost?

Cum poate sa aiba aceeasi energie si putere sa faca acest efort de titan?

Recunosc ca am zile in care nu am chef de nimic.

La Lorand nu am vazut in 4 ani o astfel de zi!

Cum poate sa prezinte cu aceeasi pasiune, fie ca in sala sunt 80 sau 800 de oameni?

Cum?

Frate, pe mine ma rupe spatele dupa o calatorie ocazionala pana la Targu Jiu. 🙂

Si efectiv cad lat seara.

De unde toate resursele?

Si mi-am dat seama ca pornesc de la o premisa gresita…

Degeaba procesez rational toata treaba.

Fiindca in minte ajunge doar in faza a doua.

Adevarul este ca pasiunea, energia si entuziasmul sunt produsele inimii, nu ale mintii.

De fapt, cantitatea de pasiune este egala cu profunzimea viziunii unui om.

Si abia atunci, cu piele de gaina, imi dau seama ce viziune puternica are Lorand.

Nu scriu asta ca sa-l laud, nu are nevoie.

Scriu doar ca sa pun reflectorul pe un model.

Pentru ca entuziasmul lui imi da si mie inspiratie.

Ni-l da intregii echipe, in jur de 30 de oameni.

Il da intregii comunitati pe care a construit-o, de peste 240 000 de romani.

Este vital sa ne inconjuram de astfel de oameni, ca sa ne crestem sansele pentru o viata implinita.

Imi place mult ce scria Sfantul Augustin:

“Entuziasmul dintr-un om va aprinde acelasi foc in altul, caci admiram persoana pe ale carei laude le simtim ca sunt spuse sincer”.

Avem criticii nostri si e sanatos sa-i avem. Le multumim.

In aceeasi masura, avem o multime de oameni care ne apreciaza sincer.

De aceea, daca simti ca Lorand ti-a adus entuziasm prin entuziasmul lui, te rog frumos sa lasi un comentariu scurt prin care sa exprimi asta.

Sa-i multumesti pentru ce simti ca te-a ajutat cel mai mult.

Voi incepe eu, exact cu titlul articolului:

Multumesc, Lorand, pentru ca dedicarea ta imi da energie chiar si cand am zero baterie.

Apreciez comentariul tau si iti garantez ca il va citi. 🙂

(stiu cu cata pasiune face chiar si asta)

PS: Daca nu ai fost pana acum la un seminar de-al lui, te invit sa vezi in calendarul de evenimente cand vine in orasul tau, sau poti sa achizitionezi inregistrarea seminarului.