Cum stii ca ti-ai gasit menirea?

04.05.2016 | De Lorand Soares Szasz | Dezvoltare Personala si Profesionala


menirea.lorand.biz

Cunosti si tu oameni care parca s-au nascut pentru munca pe care o fac?

Medici, profesori sau acrobati de circ, ce fac le vine ca o manusa.

Nu sunt multi, dar ii recunosti usor. 🙂

Pentru ca sunt fericiti si impliniti cu munca lor.

Iar asta se vede.

Nu prea ii auzi sa se planga ca sunt obositi, stresati sau ca e luni si trebuie sa mearga la serviciu.

Pe deasupra, de obicei sunt si cei mai buni din domeniul lor.

Astfel de oameni si-au descoperit menirea si misiunea.

 

Ok, dar cum stii ca ce faci acum te ajuta sa iti descoperi si sa-ti implinesti menirea?

Imi aduc aminte de o poveste ciudata din liceu.

Un prieten, dintr-o clasa paralela cu mine, ura Istoria.

Dar, ce sa vezi, a ajuns sa isi dea bacalaureatul din materia asta si sa ia nota 10.

Cum s-a intamplat asta?

Cum a reusit sa treaca de la chiulit la pasiune pentru orele de Istorie?

Doar era aceeasi materie.

Si am aflat raspunsul.

Se schimbase profesorul.

Primul profesor nu a reusit nici macar sa-i starneasca interesul.

Insa cel de-al doilea, prin entuziasmul cu care isi facea meseria, a reusit sa il captiveze, pe el si intreaga clasa.

Asta pentru ca cel de-al doilea profesor avea ca menire sa fie acolo.

Sa dea 100% in tot ce face.

La seminarul gratuit vorbesc despre acest principiu.

Multi il iau ca pe un cliseu, insa uita ca o casa cu fundatie slaba cade la prima viitura.

Sa dai 100% e un principiu de baza, exact ca o fundatie.

Cred ca e imposibil sa gasesti ceea ce iubesti cand nu dai 100%.

Pentru ca nu te scufunzi suficient de bine, suficient de tare in acel domeniu ca sa iti dai seama daca intr-adevar iti place.

Da 100% in orice moment.

Pentru ca nu stii cand apare in viata ta, in cariera ta, acel ceva care o sa faca diferenta.

Despre care o sa simti ca este misiunea si motivul pentru care te-ai nascut pe acest Pamant.

Dupa cum bine stii, nu ai cum sa gasesti ceva fara sa cauti.

Nu ti-ai gasit menirea? Cauta. Experimenteaza.

Recomandarea mea e sa incerci cat mai multe lucruri.

Sa vezi ce poti sa faci mai bine, ce faci cu placere.

Nici eu nu am avut o revelatie brusca intr-o dimineata ca „Gata, asta este ceea ce iubesc sa fac”.

Nu a fost asa.

Stiam ca vreau sa lucrez cu mintea si sa merg imbracat frumos la munca, dar atat.

Nu aveam ceva clar stabilit.

Cand am intrat in firma ActionCOACH in Portugalia, imi placea mult ce faceam acolo, dar nu simteam ca asta ar fi menirea mea.

Si adevarul e ca nici nu a fost.

Business coaching-ul nu e ce iubesc sa fac si nu e „menirea” mea.

Cand m-am intors in Romania, am inceput sa fac seminarii, pentru ca asta era metoda prin care reuseam sa ma promovez pentru coaching. 🙂

Apoi am simtit ca seminariile imi fac cu adevarat placere.

Sa stau pe scena era ceea ce iubeam sa fac.

Ma simteam in largul meu, nu eram stresat, nu eram speriat.

Multa lumea vorbeste despre frica pe care o ai cand vorbesti in public.

Insa am o intrebare:

Daca esti brutar si faci paine zilnic, ti-e frica sa faci paine? :))

La fel, stiu ca menirea mea este acolo, pe scena, pentru ca pur si simplu o fac cu placere.

Adevarul e ca stii ca ti-ai descoperit menirea cand nu simti oboseala, cand nu simti ca timpul trece, poate n-ai nevoie nici sa mananci, pentru ca nici nu iti dai seama ca n-ai mancat.

Acolo iti investesti timpul, banii si energia.

Daca as putea, nu m-as da jos de pe scena vreodata.

As manca pe scena, as dormi pe scena, as vorbi pe scena tot timpul.

 

Chris Guillebeau a scris o carte recent despre acest subiect: „Born for this” (Nascut pentru asta).

El spune ca atunci cand gasesti combinatia perfecta de:

  1. Bucurie
  2. Bani si
  3. Starea de flow (cand uiti de tine cand muncesti), inseamna ca ai gasit pentru ce te-ai nascut.

Adica sa faci cu placere ce faci, sa castigi bani din asta si sa fii foarte bun in meseria ta.

Poate iti spui ca „e prea tarziu”.

Recent, a venit la mine o fata de 24 de ani si mi-a spus: „Lorand, sunt foarte suparata si trista pentru ca nu am descoperit menirea mea”.

De fapt, nu exista o limita de varsta pentru cand sa-ti descoperi menirea.

Eu la 23 de ani nici nu stiam ce e business coaching-ul, ce este training-ul si speaking-ul.

Zece ani mai tarziu sunt considerat unul dintre cei mai bun speakeri din Romania si in curand din lume. 🙂

Nu este tarziu, orice varsta ai avea si orice trecut.

Colonelul Sanders a infiintat KFC la 65 de ani.

Eu cred ca prea tarziu este doar cand ai intrat in pamant, cand ai murit.

Pana atunci, suntem datori sa cautam si sa invatam.

Daca ai 50, 70, 80 de ani, in continuare ar trebui sa iti pui intrebarea:

„Pot sa descopar pasiunea mea si ceea ce iubesc sa fac in aceasta viata?”

Multi descopera ce le face placere, ce iubesc sa faca, dar totusi n-o fac din cauza fricii.

Pentru ca, de multe ori, menirea nu aduce imediat si satisfactii financiare si profesionale.

E la fel ca in natura.

Intai trebuie sa pui samanta (sa investesti), ca sa ajungi apoi sa culegi.

Ai nevoie doar de curaj, ca sa faci ce iubesti.

S-ar putea sa ajungi la excelenta.

Sa castigi mult mai multi bani decat la locul de munca care iti oferea siguranta.

Ar fi pacat sa faci o viata intreaga ceva ce nu-ti place, doar pentru bani si doar pentru cariera.

Sa te trezesti la sfarsitul vietii sa spui: „Pfoai! Si daca faceam acel ceva care imi placea…”

Urmeaza-ti pasiunea, oricare ar fi ea.

Si fa-o in ciuda fricii.

Chiar daca nu ajungi cel mai bogat om din lume, macar o sa fii fericit cu ceea ce faci.

 

In final, te las cu un gand simplu.

Stii ca ti-ai gasit menirea cand:

TRANSPIRI ca sa faci,

RESPIRI ce faci,

ASPIRI sa faci (mai mult) si

INSPIRI prin ce faci.

 

Cu prietenie,

Lorand  (care si-a descoperit menirea) Soares Szasz